“Daca pana la sfarsitul vietii realizezi ca ai un prieten adevarat, poti fi fericit”
Mereu vedem doar partea rea a lucrurilor, unii sunt atat de complexati de defectele lor, incat nu mai reusesc sa isi vada calitatile. Pana acum imi placea sa citesc articol acesta pentru ca vedeam decat partea neagra a lucrurilor. Vedeam falsitatea din oameni, dar nu ii vedeam pe cei ce erau sinceri. M-am decis sa descriu si cum arata un prieten adevarat, pe care de astfel l-am intalnit de cativa ani si nu am aratat niciodata atata multumire pe cat ar fi trebuit.
O sa ma axez pe partea de amicitie dintre noi. Ce inseamna un prieten adevarat si cum este el pentru mine? In primul rand cred ca o prietenie adevarata este mult mai reala si mai stabila intre un barbat si o femeie. Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Am destule prietene, pe care le consider adevarate, insa este stiuta treaba ca intr-un grup de fete mereu apar certuri, barfe, nelamurire. Cu toate astea ne acceptam asa cum suntem (uneori nu). Prietenia adevarata dintre baieti? Nu cred ca ies baietii la suc pentru a vorbi despre suferintele din dragoste. La varste mai mici ies la fotbal, apoi la bere, apoi la femei. Prietenie poate in sensul ca nu isi impart femeile. Asa cum spuneam, prietenia adevarata, dar si durabila poate fi intre un baiat si o fata, sau mai tarziu intre familii, acelea devenind cu adevarat prietenii.
Cum decurge prietenia dintre un barbat si o femeie? Destul de simplu! La inceput trebuie sa existe amuzament din plin, pentru ca ambii sa se simta bine unul in preajma celuilalt. Dupa multe luni de povestit si ras pe seama intamplarilor celuilalt, o data si o data apare un moment mai dificil in care este testata oarecum increderea ei/lui. Dupa ce este depasit si acest moment, apar confesiunile in lant. Ore in sir de vorbit, contraziceri pe fiecare tema, dezbateri, orgolii (desi orgoliul nu este deloc bun, intr-o prietenie, cel putin la inceput, ajuta pentru sugerarea lucrurilor pe care le acceptam si pe care nu), cadouri sadice, intalniri pline de emotii. Prietenia adevarata poate avea celebrele si banalele 3 calitati: incredere, iubire, sinceritate. Sunt de acord si tin sa le respect, dar este nevoie de mai mult, este nevoie si de condimente, de intamplari, de certuri, de impacari, de a avea o problema si sa stii din start numarul pe care il apelezi, de a fi fericit si a incepe sa scrii mesaj sa povestesti ce s-a intamplat. Sa nu te jenezi sa ii spui ca saptamana asta nu ai bani, sau ca in copilarie luai bataie de la parinti. Sa treaca orele pe nenumarate, iar cand te uiti la ceas, sa nu iti vina sa crezi cat de repede a trecut timpul. Un prieten adevarat nu e niciodata ocupat cand il suni, si nu e niciodata liber pentru altii cand tu ai nevoie de el. Prietenia nu inseamna acea aducere aminte de un numar de telefon, la care apelezi doar ca ti-ai adus aminte dupa nu stiu cat timp ca i-a trecut ziua. Prietenia inseamna sa pornesti de jos, de la simple si pure sentimente, sa ajungi la cele mai intalte si mai deosebite. Pot spune ca este cel mai maret sentiment sa te gandesti ca ai un prieten adevarat, care oricand s-ar sacrifica pentru tine, desi stii ca nu ii vei cere niciodata vreun sacrificiu.
Iar pentru cei ce cred ca au prieteni adevarati, dar nu sunt prea siguri sa se gandeasca bine:”Daca ati fi doar voi doi, singuri pe un vapor care s-ar scufunda, si ati avea doar o singura veste de salvare, ti-ar fi dor de prietenul tau?"
