I se paru ca deodata, toropeala necunoscutului o presa sub o greutate mult prea mare decat putea suporta. Din rana adanca de pe trupul ei fragil, atat de tanar, nu mai curgea acum sange, deoarece mana calda a acelei creaturi ceresti apasa peste ea. Rochita alba ce o acoperea era gaurita si uda, iar fulgii reci ii intepau pielea in rauri de suferinta pura, dar EL nu facea nimic.
Fata isi intinse ochii rugatori catre el, iar o lacrimade durere ii scapa de pe gene..
