In lumea asta ma simt uneori ca la un spectacol. Tot ce ma inconjoara este spectacol. Spectacol de neinteles. Spectacol al unor forme, al unor chipuri in miscare, al unor linii de forta opunandu-se, sfasiindu-se intre ele, innodandu-se, deznodandu-se. Ce masinarie ciudata! Nu tragica, ci inmarmuritoare. Uimirea este sentimentul meu fundamental despre lume.
Lumea. Noi si restul lumii. As vorbi despre principii, mod de gandire sau idealuri. Oamenii spun multe, spun ceea ce doresti sa auzi. Ii simti ca sunt altfel dar imagine de sine conteaza. Conteaza asa de mult incat calca in picioare propriile lor principii, propriile lor valori morale. Nu am inteles niciodata de ce "ceea ce vrem sa parem" conteaza mai mult decat "ceea ce suntem". Suntem facuti din pamant si in pamant ne intoarcem. Ce avem de castigat daca ne prefacem in fatza oamenilor, a prietenilor sau chiar a rudelor. Fiecare poarta cate o masca, pentru ce? E o lupta nescrisa pentru "putere si inteligenta"? Tot in pamant te intorci omule. Nu iei nimic cu tine din astea acolo.
Cel mai frumos e cand ai nevoie de ajutor. Prietenii, sau cel putin cei pe care ii consideri prieteni iti arunca in fatza "te ajut, stai linistit". Te linistesti, dar constati dupa scurt timp ca nu au facut decat sa iti dea sperante false. Spunea un vechi proverb "Spune-mi cu cine esti prieten, ca sa iti spun cine esti". Mare adevar.
Oameni cu facultati, oameni cititi, oameni simplii, majoritatea oamenilor uita sa fie oameni. Se complac."Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur" - inca o vorba autentica si plina de adevar.
Prefer sa fiu eu, simplu si franc.
O mai putem numi lume? Totul e doar o jungla pietruita,plina cu animale bipede,care de la zi la zi se transforma in ceva ce peste putin timp nu va mai exista.Vom pierii din cauza rautatii ce salasluieste in noi;nu mai vedem nici in stanga ,nici in dreapta,ne lasam condusi doar de simtul acela animalic de a avea,de a poseda.Omenia,bunatatea,e pe cale de disparitie.
Unii spun ca in lumea asta totul se invarte in jurul banilor. Sunt scoase la licitatie sentimente vandute aceluia ce ofera suma cea mai mare.E un joc urat intre copiii mari si ,spun ei,puternici.Se vinde falsa iubire ,falsa prietenie si false ganduri de bine.Cei care cumpara ofera mult doar pentru o falsa stare de bine. Insa totul e trecator ,chiar si pentru ei . Ceea ce cumparasera la licitatie va fi pus in vanzare din nou (fara voia lor) si va castiga altul care de data asta va oferi mai mult. Privesc din departare si zambesc ironic acestui joc murdar ,dar oarecum dezamagit. Lumea asta a luat-o pe un drum gresit!
Oare cine o va aduce din nou pe drumul cel bun?
Chiar nimeni si nimic?
Fiecare dintre noi daca ne dorim asta cu adevarat!
Nu trebuie sa ne uitam mereu la faptul ca ni se ofera falsa prietenie - trebuie sa invatam sa daruim una frumoasa!
Nu trebuie sa ne uitam ca ni se daruiesc sentimente false - trebuie sa incercam sa oferim sentimente curate si sincere!
Nu trebuie sa ne uitam la cat de mult castiga unii la "licitatie" - trebuie sa invatam sa oferim!
Din pacate insa lumea a devenit o lume in care binele este confundat cu lipsa de sinceritate si cu gandurile ascunse. Azi daca vrei sa intinzi o mana calda, un zambet, un ajutor, daca vorbesti despre iubire si prietenie oamenii te iau in ras si te considera fals! Orice dorinta de a face un lucru sau un gest fara a astepta ceva...este interpretata!
Eu defapt cred ca lumea este asa cum vrem noi sa o percepem, cum vrem noi sa o vedem...lumea este o manusa croita dupa fiecare...este reflexia fiecaruia intr-o oglinda!
