Mărturisiri

    Am învăţat că toată lumea vrea să trăiasca pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire înseamnă felul de a-l escalada.

    Am învăţat că, atunci cănd un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

     Am învăţat că un om are dreptul să se uite jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.

      Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi, oamenii, dar, cai, nu-mi vor servi la nimic, deoarece atunci, cănd o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că sunt mort.

    Spune întotdeauna ce simţi şi fă ce gândeşti!

    

       Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute ar fi ultimele în care te-aş vedea, auzi sau îţi scriu...aş spune „Te iubesc!” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.                                               de G. Garcia Marquez

Iubim cu adevarat?

Spunem adeseori: “Te iubesc!”, deşi prin aceasta încercăm să spunem: “Am nevoie de tine” sau “Nu mă părăsi”.

    Acest lucru demonstrează defapt că nu am experimentat încă iubirea adevărată. Înainte de toate trebuie să începem să ne iubim pe noi înşine, să ne acceptăm pe noi înşine aşa cum suntem, să spunem “Da!” felului nostru de a fi. Astfel vom putea fericiţi şi bucuroşi chiar şi singuri. În acel moment critica celorlalti nu ne va mai lovi dureros şi vom fi eliberaţi şi de dependenţa faţă de ceilalţi. Atâta vreme cât avem nevoie de ceilalţi nu sunt cu adevărat liber. Dacă noi înşine reuşim să ne eliberăm de teama de a fi lăsaţi singuri vom fi capabili să îi dăruim şi partenerului nostru mai multă libertate. Abia atunci va deveni posibilă iubirea adevărată, pentru că iubirea nu poate fi ţinută sub cheie sau legată în lanţuri. Dacă facem acest lucru, iubirea moare şi rămâne doar obişnuinţa.

Dumnezeu ne-a creat din dragoste,
 Pentru a dărui dragoste !

Trenul dragostei

            Ma urc in trenul cu destinatia FERICIRE si cobor la prima statie ptentru ca mi-am dat seama ca m-am urcat intr-un tren gresit! Sau merg pana la capat la voia intamplarii cu riscul de-a descoperi ceva nou? Dar daca ma pierd? Sunt oare pregatita sa-mi asum consecintele in orice eventualitate?

Sau mai e o varianta...astept un tren care poate nu va veni niciodata? Sau poate destinatia la care vreau eu e IMPOSIBIL de atins sau poate ca acea destinatie unde-as vrea eu s-ajung nu mai exista?!

    Viata este extrem de dificila, mai ales atunci cand avem de luat decizii importante de care-atarna cumva viitorul nostru. Dragostea, cariera, familia, sunt doar cateva din evemimentele care ne marcheaza viata. In dragoste toti am facut greseli, fiecare dintre noi a avut de facut o alegere in privinta partenerului. Multi au facut alegerea potrivita si-au trait fericiti impreuna, altii n-au fost atat de norocosi. Se spune c-asa cum iti asterni, asa dormi. Sau ai ceea ce meriti. Se mai spune ca cei care iubesc, sufera. S-au scris mii de fragmente si istorisiri legate de dragoste.

  Dragostea pentru mine inseamna totul. Fara dragoste eu nu exist, simt ca ceva lipseste din viata mea atunci cand nu iubesc. Si cu toate-acestea, ma indragostesc foarte greu, desi toata viata am tanjit dupa acest sentiment. Pana acum mi-am rasfrans dragostea catre familia mea, catre cei din jurul meu, insa dragostea adevarata pentru un barbat a intarziat s-ajunga, s-a lasat foarte mult asteptata.
   Acum, dupa cateva luni sunt in sfarsit o fata/femeie indragostita. Iubesc acest baiat/barbat cu toata fiinta mea, il ador, el e totul pentru mine. Ii vreau binele si vreau sa-l stiu fericit.As vrea sa stiu ca si el ma iubeste si impartaseste aceleasi sentimente ca si mine.
               
               Totul pare simplu, nu-i asa?
  Incertitudinea ma omoara, insa sunt pregatita sa-mi asum anumite riscuri. Voi merge inainte si voi incerca sa depasesc orice obstacol pentru ca-l iubesc. Se spune ca dragostea invinge orice. Drumul va fi anevoios, dar si rasplata va fi pe masura. Voi fi cu baiatul/barbatul pe care-l plac.... si vom fi fericiti..?! Si daca ceva nu va functiona? Cine-mi poate garanta ca vom trai in petale de trandafiri si ca viata va fi roz? Sunt ametita de propriile-mi ganduri si idei, insa vreau sa merg mai departe, sa-mi asum riscuri, sa privesc viata de sus, sa intampin greutati ca sa ma maturizez, s-am satisfactii mari cand ating apogeul dragostei. Iubirea este simbolul esential al vietii. Cel care n-a iubit macar o data in viata lui, n-a trait cu-adevarat!

   O alta idee imi strapunge adanc gandirea....n-ar fi mai simplu dac-as renunta acum la aceasta iubire imposibila sau greu de realizat si mi-as focaliza pur si simplu toata energia catre altceva, sau altcineva? Poate ca voi ajunge sa cunosc o alta persoana, singura, fara 'bagaj', fara implicatii si compromisuri...un baiat/barbat liber!! Dar inimii nu-i poti comanda de cine sa se indragosteasca! 

    Nu eu am ales sa-l iubesc acest baiat/barbat. Nu l-am cautat ci pur si simplu a aparut in viata mea intr-un moment neasteptat. Renuntasem sa cred in iubire insa el "m-a invatat" sa iubesc din nou. Cu el ma simt iubita, el ma face fericita. Simt ca EL este jumatatea mea. Si totusi, daca renunt la el, voi mai gasi oare o alta persoana care sa ma completeze atat de bine asa cum o face el?! Poate ca in viata nu intalnesti marea dragoste decat o singura data! Voi cunoaste cu siguranta alti baieti/barbati, dar poate ceva va lipsi intotdeauna, chimia care ne leaga, intelegerea din priviri, limbajul trupului care ne defineste atat de bine....

          Trenul dragostei trece prin viata fiecaruia...are foarte multe directii si opriri...trebuie sa stim incotro vrem sa ne indreptam, sa verificam destinatia, sa ne asiguram ca suntem in trenul potrivit care ne duce la statia dorita. Bineinteles ca pot aparea oricand modificari de orice fel, insa atata timp cat suntem focalizati pe o directie vom face tot posibilul s-ajungem acolo. Dragostea e destinatia mea finala. Fara ea nu pot trai, iar atunci cand o voi atinge voi putea muri fericita. A iubi inseamna a trai. A iubi, a suferi. A fi iubit in acelasi timp e rasplata suprema in viata!

                     

                        

                   
 

             -Dupa o idee de Alex L. Danko-

Viata-o calatorie cu trenul!

                           
 Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele
Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri.
Din pacate adevarul este altfel.
    Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, copiii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.
Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutotrul celor care au nevoie.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dar vesnic…
   Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.
Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.
Din pacate,uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei e deja ocupat.
    Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri…
… dar fara intoarcere.
Deci trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil.
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei…
Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cabora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi. Cred ca o sa fiu cuprinsa de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren…
Da, cred acest lucru.
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa.
Va fi intristator sa-i las singuri pe cei dragi mie.
    Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.
Ceea ce ma face fericita este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.
Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.
Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.

                                       -Dupa o idee de Alex L. Danko-