Ploua...si plang

       Ploua...

   Picuri rotunzi cad din ce in ce mai repede pe umbrela mea pe care o strang puternic la piept,pentru ca mi-e dor.Marea e agitata si intunecata ca gandurile mele si n-am timp de ea.Astept telefonul lui.Vantul e cald si freamata linistea din jur,si cad picuri rotunzi si grei dar nu pe umbrela,pe obraji.Norii sunt din ce in ce mai grei.si parca mi-e frig de singuratate,si merg din ce in ce mai repede,poate-o alung.Sta ca o umbra in viata mea si ma despica in bucatele mici si nu ma mai gasesc.A sunat?Nu,mi s-a parut.Inca astept telefonul lui.Un nod dureros in gat nu-mi da pace si plang.Am obosit si-mi incetinesc pasii,si ploua,si plang,de dor.Mi-e sufletul viu de durere si ametesc cand ma gandesc la el.Alo!E el.Arunc umbrela si las picurii de ploaie sa-mi inunde lacrimile,si e atat de bine.Despre ce vorbeam,ah,aproape ca uitasem,nodul dureros mi-a disparut,si numai ploua,si e cald,si marea e frumoasa....Pasii nostrii lasa marea in urma,si tristetea,si rascrucile care-s vechi de-acum,si isi netezesc drumul.Sunt o norocoasa!